GELU MOISE – pictor și prozator

 

S-a născut la 27 mai, 1934 în satul Bentu, județul Buzău. Este cel mai mic copil dintre cei trei ai lui Vasile si al Elenei Moise. A urmat cursurile școlii primare în satul natal, iar clasele VI-VIII la Buzău, București, Hațeg și Timișoara, A peregrinat prin cele patru orașe datorită măsurilor nefaste pe care le luase partidul communist, fiind considerat fiu de “chiabur”.
      Reușește să își încheie studiile superioare la Academia de Studii Economice din București (1958), pentru ca la finalul acesteia intentandu-se un nedrept proces politic soldat cu o condamnare de un an si șase luni închisoare .
  În paralel cu activitatea de economist în agricultura de stat timp de peste 30 de ani, Gelu Moise s-a facut cunoscut în domeniul picturii (mai ales grafică), organizand mai multe expozitii personale, realizând albume de pictură și grafică.
    Începând cu anul 2001 s-a dedicat scrisului, adică prozei literare. S-a aplecat spre literatură, în primul rând datorită chemării sale lăuntrice cât si a îndemnului dat de sciitorul și amicul său, Ion Stanciu. Sursa de inspirație a fost satul, lumea lui, precum și împrejurimile satului: pădurea, câmpia, râul, izlazul comunal și altele. Pe această temă    a editat șase volume și are în curs de apariție sau în lucru alte trei volume. Cărțile sale poartă următoarele denumiri:
  • „Povestea vieții mele” – 2001
  • „Sfinții la porți” – 2001,
  • „Nemuritorul” – 2002,
  • „Amintiri din satul copilăriei mele” – 2003
  • „Un copil privea cerul printre gratii” – 2003
  • „Botezul câmpiei” – 2003
Următoarea carte poartă titlul “Maria” și reprezintă o mare dramă din locurile natale.
    Cărțile sale exprimă o viață adevărată, fapte, întâmplări, sentimente, trăiri sublime, speranțe în mai bine. Cărțile lui de proză sunt scrise fluent, cu nerv, dar și cu talent. Autorul are dar și har de povestitor, aceasta fiind părerea scriitorului George Baiculescu.
    Scriitorul Onu Cazan susține în prefața unei cărți “Gelu Moise se dovedește a fi depozitarul unei veritabile mine” memorialistice. E uluitor cum s-au conservat, după decenii de viață, întâmplări de o prospețime de-a dreptul incredibilă. Ceea ce atestă că autorul și-a trăit episoadele de viață al căror erou a fost, cu o poftă de viață ieșită din comun. După lectura ultimelor pagini ale cărților sale, rămâi cu senzația că localitatea în care se petrece orice acțiune, respectiv satul Bentu, ți s-a întipărit în memorie în cele mai mici detalii, mai ales în cele spirituale. Și nu-i puțin lucru”
    Aprecieri face și consăteanul și amicul său din copilărie ing. Nicușor Mărgăritescu, care arată: “Gheorgeh Moise reprezintă o apariție târzie în literatură. El își transpune în proză o însemnată parte autobiografică a vieții sale. E un povestitor încântător, sensibil și cu multă dragoste de oameni și frumos. Un capitol însemnat în scrierile sale îl reprezintă copilăria. Stilul de exprimare este simplu, dar cu har de bun povestitor, care te încântă și te face părtaș la frumoasele și amuzantele lui peripeții. Cărțile lui sunt ilustrate cu nenumărate lucrări de grafică și de pictură ale căror autor este, inspirate din natură și cu personaje ce îi sunt foarte dragi”.
    Împreună cu soția sa, Elena Moise, a scris prima monografie a satului natal, intitulată Bentu – străvechie vatră de așezare și locuire țărănească, contribuind astfel la scierea istoriei pentru generatiile ce vor urma.
Pentru faptul că a trăit o parte din viață în mediul sătesc, Gelu Moise, pe drept cuvănt poate fi denumit scriitorul satului și țărănimii lui. Sorgintea țărănesacă nu l-a părăsit niciodată. El lasă mărturii prețioase despre vremurile demult apuse. Mărturii pentru generația de azi și generațiile ce or să vină.

„Domnul Gelu Moise este în egală măsură şi scriitor şi artist plastic. Despre cărţile sale, zece la număr, s-a scris prea puţin. Domnia sa ar fi meritat mult mai multă atenţie. În genere, toată opera sa gravitează în jurul şi în miezul locurilor natale. Acest om de o tărie morală impresionantă lasă ceva bun în urmă, mărturii interesante despre viaţa sa şi a altora. Pe acest autor inconfundabil l-am cunoscut în urmă cu aproape zece ani, când m-a vizitat de câteva ori la biblioteca în care îmi desfăşor activitatea de zi cu zi. Din prima clipă am observat comportamentul său de om educat, politicos şi direct în dialog. Încă de atunci avea ceva probleme de sănătate, aşa că, deplasându-se mai greu, de multe ori ne limitam la discuţii telefonice. Între timp boala i s-a agravat, de câţiva ani zăcând la pat în stare de paralizie. De aici începe fenomenalul. Scrie şi în aceste condiţii. Şi-a conceput o tablă cu alfabetul şi, când vrea să scrie, sau să comunice, în general, pune degetul pe fiecare literă de care are nevoie. Tenacitatea sa este impresionantă. Recenta sa carte, „Anotimpuri”, este una de pictură şi grafică. Nefiind specialist în arta plastică pot spune doar că, participând la multe expoziţii, în calitate de simplu privitor, rar am văzut lucrări mai migăloase, portrete mai veridice ca ale domnului Gelu Moise. Şi alţi scriitori buzoieni au înţeles valoarea umană a acestui artist, fiindu-i alături mai tot timpul, este vorba despre Irina Mirică, Ion Stanciu, Stelian Grigore ş.a. Mă închin în faţa acestui artist greu încercat de viaţă”.    Marin Ifrim

One thought on “GELU MOISE – pictor și prozator

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s